Trei dinti din fata de Marin Sorescu

Aseară am terminat de citit această carte,începută în timpul sesiunii. Citesc cărţi pentru a mă destinde,pentru a afla adevăruri mai uşor despre această lume decât dacă aş trece prin viaţă,pentru a trăi în altă lume concomitent cu reală si pentru a-mi pune întrebarea ''Ce aş fi făcut eu în situţia aceea?''.
Totuşi trei citate de la sfârşitul cărţii mi-au atras atenţia...mai ales că sunt ca un fel de răspuns la întrebările mele.Da, uneori citesc în speranţa că undeva se află şi un răspuns pentru mine.
Cele trei citate sunt :
''Renunţ să mă mai duc la muzee, îmi cumpăr o lupă şi mă tot uit...Mă tot uit...de mine.''
Asta uit mereu să fac : sa mă uit de mine...adică să-mi descopăr părtile mele bune şi să le valorific...să nu fiu doar o lichea care se târãşte.Uneori noi inţelegem prin a ne uita la noi ,a ne da mai multă importanţă;în acest fel nu reuşim decât să fim egoişti, să ne credem centrul pământului.Putem exista şi dacă ajutăm pe altii.În acest fel vom exista în mai multe locuri decât în noi înşine.(acesta comparaţie fiind luată din ''Corigent la Limba română''de Ion Minulescu)
''Viaţa e o tentativă de omor.''
La fiecare cuvânt pe care îl rosteşti în ziua eşti supus criticii. Şi te gândeşti că e democraţie, că ai dreptul ca măcar să fi lăsat să-ţi spui liber părerea.E adevărat că si cuvintele pot răni,dar dacă nu rezişti la o lovitură de cuvânt ,rezista-vei la una adevărată ?Eu vreau să fiu respestată pentru lucrurile în care cred şi pentru credinţa mea !!!
''Dă-i societăţii aripi-îi spusese odată Val-şi le va arde pe rug.E învăţată să meargă de-a buşilea,să meargă pe picioroange.N-are nevoie de aripile tale.''
Nimeni din ziua de azi nu are nevoie de visele noastre,decât poate pentru a se folosi de ele în scopuri propii sau de a le închide în sertare.Fiecare vrea să conducă lumea.Eu vreau să stau la o stână ,pe un vârf de munte şi să citesc.